miercuri, 30 ianuarie 2013

Dincolo de imaginaţie, de Ioana C. Pamfil

"Să mă fi trădat privirea sau vorbele, nici nu ştiu, că nu-mi mai amintesc nimic din ce am spus, dar cu siguranţă Rovana simţise ameninţarea. Nu aveam intenţia să fac nimic ieşit din comun, să încerc să o ameţesc pe Aida cu vorbe de amor sau alte prostii de genul acesta.

Catherine de Medicis, de Honore de Balzac

Mai întâi, începând din 1543, ea a avut în fiecare an câte un copil, timp de zece ani, şi s-a preocupat de obligaţiile ei de mamă în timpul acestei perioade care cuprinde ultimii ani de domnie ai lui Francisc I şi aproape toată domnia lui Henic al II-lea. Este imposibil să treacă neobservată, în această continuă fecunditate, influenţa unei rivale, care voia astfel să se debaraseze de soţia legitimă.

vineri, 25 ianuarie 2013

Oraşul şi câinii, de Mario Vargas Llosa

"Subofiţerul se îngălbeneşte la faţă. Ochii lui piezişi îl ţintuiesc pe Nunez. De data aceasta, luându-şi elan, loveşte cu vârful pantofului.Când se simte proiectat, cadetul începe să zbiere; se clatină vreo doi metri şi se prăbuşeşte. Pezoa caută neliniştit chipul lui Gamboa. Acesta zâmbeşte. Cadeţii zâmbesc. Nunez, care s-a ridicat de jos şi-şi freacă şezutul cu amândouă mâinile, zâmbeşte şi el. Pezoa îşi ia avânt din nou."

Casa molimei, de Jim Crace

"Locuitoarea Casei molimei se alină în noaptea aceea cu talismanele ei. Îşi trecu printre degete colierul, recunoscând şi amintindu-şi conturul fiecărei zale gravate; atinse şi mângâie fără oprire bucata de material, mirosi lemnul de cedru. În cele din urmă, cântări în palmă monedele, bănuţii pe care îi găsise printre pietricelele de pe malul râului.

joi, 24 ianuarie 2013

Din jurnalul unui cascador, de Aurel Gruşevschi

"Îmi alunecau picioarele. Îmi alunecau mâinile. Calul nu voia să stea şi, când în sfârşit am fost călare, îmi ardeau urechile şi obrajii. Ceilalţi încălecau prin săritură, cu o uşurinţă şi cu o eleganţă atât de mare, încât aveam impresia că eu arătam ca un câine care se agaţă de gard. Am intrat în padoc şi după ce am făcut un ocol am simţit că totul se învârteşte şi văd pământul venind spre mine. Nu m-am dezmeticit decât după ce am fost din nou în şa.

Vraja marelui nord, de Jean Leroy-Guyo

"Din clipa aceasta, viaţa se află altundeva. Alături de oamenii de pe alte ţărmuri, în alt univers. Aici aş fi crăpat.Mă sufoc numai la gândul existenţei pentru care mă pregăteau ai mei -mecanic, desenator tehnic, inginer, poate- la munca obscură sau poate chiar importantă care mă aştepta, cu orele ei fixe, cu ziua lefii, cu placiditatea confortului, cu ticurile şi maniile care ar fi venit...

Dracula, de Bram Stocker

"... În primul rând pentru dumneata, apoi pentru umanitate. Monstrul a făcut până acum destul rău în cercul strâmt unde se află şi în scurtul răstimp când nu a fost decât un trup orbecăind în întuneric, în căutarea limitelor sale şi neaflându-le. Acestea toate le-am spus celorlalţi. Dumneata, scumpă doamna Mina, le vei afla la fonograful prietenului John sau în jurnalul soţului dumitale.Le-am spus cum hotărârea lui de a-şi părăsi ţara secătuită, secătuită de fiinţe omeneşti, şi de a veni într-o ţară nouă, unde vieţile omeneşti forfotesc ca o mare de spice de grâu, a fost opera veacurilor.

Kim, de Rudyard Kipling

"Kim dădea dovadă de ataşamentul omului de la şes faţă de cărarea bine bătătorită, de nici doi metri lăţime, care şerpuia printre munţi;dar lama, fiind tibetan, nu se putea abţine să nu o ia pe scurtături, peste pantele cu pietriş.După cum îi explica discipolului său care şchiopăta, un om crescut în munţi putea să prezică traseul unui drum de munte şi, deşi nori grei ar fi putut să-l încurce pe străinul care o lua pe scurtături, pentru un om chibzuit nu conta câtuşi de puţin.