Astfel, după ore lungi de urcuş, care în ţările civilizate ar fi trecut drept alpinism în toată regula, se opreau să-şi tragă suflul deasupra unei desagi, treceau pieziş de râpe adânci şi coborau prin pădure, pe o pantă cu înclinaţie de patruzeci şi cinci de grade, ajungând apoi pe cărare. Din loc în loc, pe drum, dădeau de casele muntenilor-colibe de chirpici, din când în când şi din nişte buşteni ciopliţi grosolan cu toporul-, care atârnau pe buza râpelor ca nişte cuiburi de rândunică, îngrămădite pe terase înguste, la jumătatea unui povârniş de o mie de metri, înghesuite într-un colt, între stânci care dirijau fiecare suflare de vânt, sau, ca să aibă vitele loc de păscut pe timpul verii, înghesuite într-un intrând care iarna era îngropat la trei metri sub zăpadă. Şi oamenii, oamenii încotoşmănaţi în haine de sibir, pământii la faţă şi unsuroşi, cu picioare scurte şi desculţi şi care aduceau cu eschimoşii, se strângeau în faţa caselor şi se prosternau în faţa lor. Câmpiile, darnice şi blânde, îl primiseră pe lama ca pe un sfânt între sfinţi. Dar munţii îl slăveau ca pe unul care se întovărăşea cu toţi dracii. Oamenii de acolo practicau un budism pe cale a se stinge, peste care venea un cult al naturii, fabulos ca peisajele lor, încurcat ca terasele micilor ogoare pe care le cultivau. Dar recunoşteau pălăria cu boruri largi, mătăniile care păcăneau şi textele chinezeşti rare drept semne de mare autoritate şi îl respectau pe omul de sub pălărie."
"-Cum să-mi fie teamă de ceea ce este inexistent? zise Hurree babu, vorbind în engleză, ca să se liniştească. Chiar e un lucru îngrozitor să te laşi înspăimântat de vrăjitoria pe care o cercetezi cu atâta dispreţ. Nu se poate să aduni material folcloric pentru Royal Society şi totuşi să crezi cu ardoare în toate Puterile Întunericului."
"Kim tânjea după mângâierea noroiului moale care se aduna între degetele picioarelor, aşa cum îi lăsa gura apă după nişte tocană de oaie cu unt şi varză, după nişte orez presat cu nucşoară parfumată sau cu şofran, după nişte usturoi şi ceapă, şi după bomboanele unsuroase din bazaruri, care erau interzise la St Xavier's. La şcoala de cazarmă îl vor servi într-o gamelă şi îi vor da să mănânce carne de vită crudă şi va trebui să fumeze pe ascuns. Dar, încă o dată, era un sahib şi era la St Xavier's, iar porcul ăla de Mahbub Ali..."
"-Am fost o proastă, zise ea. Cum e femeia ta de la câmpie? Bălaie sau oacheşă? Pe vremuri eram bălaie. Râzi? Cândva, demult, dacă poţi să crezi aşa ceva, eram în graţiile unui sahib. Odinioară, purtam haine europene când mă duceam colo, în casa misionarilor, spuse ea şi arătă spre Kotgarh. Odinioară eram ker-lis-ti-an şi vorbeam englezeşte ca sahibii. Da! Sahibul meu a zis c-o să se-ntoarcă să mă ia de nevastă, chiar aşa, c-o să mă ia de nevastă. A plecat -am avut grijă de el când era bolnav- şi nu s-a mai întors. Atunci am înţeles că Zeii kerlistianilor au minţit şi m-am întors la semenii mei. De atunci n-am mai pus ochii pe nici un sahib.(Nu râde de mine. Mi-a trecut nebunia, preoţelule.) Chipul tău, mersul şi felul în care vorbeşti mi-au amintit de sahibul meu, deşi tu eşti doar un cerşetor pribeag, căruia-i dau pomană. Să mă blestemi? Tu nu poţi nici să blestemi, nici să binecuvântezi! zise ea şi-şi puse mâinile în şold, râzând cu amărăciune. Zeii tăi sunt minciuni. Faptele tale sunt minciuni. Cuvintele tale sunt minciuni. Nu există deloc Zei pe lumea asta. Ştiu că nu există... Dar o clipă am crezut că s-a întors sahibul meu şi pentru mine el era zeul meu. Da, odinioară cântam la pianno în casa misionarilor de la Kotgarh. Acum dau pomană preoţilor heatthen."
Cartea Kim, de Rudyard Kipling poate fi cumpărată de pe site-ul editurii All.
Pe mine mă găsiţi pe vienela.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu