luni, 11 februarie 2013

Testament, de Tudor Arghezi

Testament, de Tudor Arghezi, este o ars poetica, pentru ca in ea sunt concentrate principalele idei estetice, mesajul, conceptele de poet si poezie. Titlul vrea sa sugereze mesajul, traditia, mostenirea spirituala pe care o generatie o lasa altei generatii. Literar, aceasta idee a fost pusa in circulatie de Ienachita Vacarescu si exprima sentimentul patriotic al unei generatii.
Aceasta traditie, de literatura encomiastica era reprezentata in Muntenia de scriitori ca Dimitrie Bolintineanu (Muma lui Stefan cel Mare), Nicolae Balcescu (Istoria romanilor sub Mihai-voievod Viteazul), Grigore Alexandrescu (Umbra lui Mircea. La Cozia). Acest filon encomiastic al literaturii cu specific national va fi continuat de Tudor Arghezi in: Printul, Voda Tepes, Iosif al Ungro-Vlahiei, Manastire, Psalmi.
Preluand sensul didactic al literaturii pe linia lui Neagoe Basarab, Arghezi vrea sa faca acelasi lucru si de aici sensul versului "Cartea mea-i fiule o trepta".
Tema poetul si poezia este dezvoltata de Tudor Arghezi printr-o continua cautare a unei definitii poetice a conceptelor de poet si poezie. Poetul este un cautator, un deschizator de drumuri, un lampadofor, iar poezia este o cale, un drum, o treapta. Poetul este un militant al ideii, un ideolog, poezia este o arma ideologica.. Poetul este o constiinta sociala, poezia are un mesaj social-uman.. Poetul este un centru al universului, poezia este o sinteza intre continut si forma. Poetul are un rol mesianic, iar poezia este o restaurare a omului si a universului. Poetul este un depozitar al datinei, iar poezia un testament spiritual al poporului. Poetul este o constiinta a epocii, poezia o emanatie a conflictului dintre poet si constiinta sociala.
Programul estetic al lui Arghezi este alcatuit din elemente realiste, romantice, simboliste si expresioniste. Temele si motivele universului arghezian sunt sugerate prin expresii caracteristice pentru stilul lui Tudor Arghezi. Versurile lui nu au o convergenta logica, ci o insumare de motive si aduce o interferenta a lor prin motivul durerii, prin cultivarea esteticii uratului si grotescului, preluata de la Baudelaire.
Vocile ideologice, jocul cu limbajele, plurilingvismul, ca procedee definitorii ale textului in proza, se impletesc cu cele poetice, situand stilul arghezian undeva la punctul de interferenta intre stilul poetic si stilul in proza. Este un mod arghezian de a cauta originalitatea expresiei cultivand ambiguitatea.
Renuntarea la ritm, rima si regulile de versificatie clasice ii da textului arghezian aspectul elaborat cu migala, acel ritm, acea fluenta a ideii poetice, cu care ne-am obisnuit la Eminescu, Cosbuc, Goga, Alecsandri.

Am extras aceste randuri din cartea lui Emil Alexandrescu, Analize si sinteze literare de literatura romana, sperand ca poate fi un bun inceput pentru elevii care se pregatesc de bacalaureat.

4 comentarii:

  1. Ne mai reimprospatam si noi memoria :)
    Intotdeauna trebuie sa citesti si sa recitesti, niciodata nu e de ajuns. Asa ca acest articol e binevenit pentru multi, nu numai cei care se pregatesc de bacalaureat.
    Felicitari pentru articol, mi-a fost la indemana sa citesc ceva bun, care ma mai imbogateste.

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Bine-nteles ca nu. Dar stie ca le poate gasi oricand aici. :)))

      Ștergere