vineri, 29 martie 2013

Sucul de rosii

Era prima vara din viata lui. O caldura sufocanta ne facuse sa stam ascunsi in casa, la umbra. M-a vazut mancand dintr-o rosie si a intins manuta, semn ca ar fi vrut sa incerce si el.
I-am dat o jumatate de rosie, sa simta gustul sucului din ea. I-a placut atat de mult, incat nu a vrut sa ii mai dea drumul. Zeama rosiei i se prelingea pe manute, pe barba, pe maieu. Eram incantata. Ma uitam la el si ma miram vazandu-l atat de concentrat pe rosie.
Mai tarziu, dupa ce a adormit (cu rosia in mana), am luat o carpita, sa ii sterg zeama de rosie. Am descoperit speriata ca pielea i se inrosise de parca era oparit. Mainile pana la cot, barba si pieptul, toate erau oparite. Speriata, l-am luat in brate si am fugit cu el la farmacia din colt, sa il vada un medic.
Era intr-adevar oparit. Pielea lui fina nu rezistase atacului. Asa am invatat ca sucul de rosii este destul de puternic, ca poate produce mici arsuri pe pielea bebelusilor. Dar nu a fost nimic grav, pana seara petele au disparut si el a continuat sa manance rosii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu