joi, 12 septembrie 2013

Oameni albastri

Am fost surprinsa ieri, chiar de ziua mea, cand m-am trezit bagata intr-un grup pe facebook. Un alt grup? Iar grupuri? Ies din doua grupuri si ma trezesc bagata in alte patru. Eram usor nervoasa... Am intrat pe grup si
instantaneu mi-au trecut nervii, iar inima a crescut, mandra ca a fost aleasa sa faca parte din elita, din manuta de oameni albastri, oameni frumosi, cu suflet pur, cu visuri cuminti, avizi de frumos si de pace.
Nu am avut timp sa vad de unde a pornit, pana in aceasta dimineata, cand am citit la Silving despre o fata albastra. A fost un moment frumos, un moment in care mi-am imaginat ca as putea umbla desculta printre norii care fac scantei, cu o creanga albastra de maslin in mana, ca pentru a convinge omenirea ca e nevoie de pace pentru a ne dezvolta frumos.
Am fost mandra si multumita ca fac parte din grupul Oamenilor Albastri, am indraznit sa adaug in grup cea mai albastra fata din viata mea. I-a placut provocarea si a venit imediat in completare cu visele albastre pe care le rontaie. Am fost la fel de mandra ca atunci cand baiatul meu era cel mai bun din clasa si doamna il lauda.
Despre mine... Nu ma stiu chiar albastra, nu toate visurile mele sunt albastre, nici nu traiesc in albastru. Uneori viata imi este verde, portocalie sau chiar cenusie pe alocuri, pe la colturi. Dar sufletul imi este de un albastru pur, iluziile imi sunt toate albastre, pana si calculatorul imi este plin de poze albastre. Nu imi apartin, dar le postez cu o indrazneala albastra.








Am si o idee despre cum poate un om sa devina albastru, daca nu este deja. 
Isi picura in suflet stropi albastri din marea curata, cu valuri inspumate, isi prinde in par flori albastre mirosind albastru, isi pune pe gene fasii din cerul senin, albastru pur, isi parfumeaza inima cu dragoste albastra si paseste cu incredere pe drumul albastru al vietii. Haideti sa fim albastri! 


6 comentarii:

  1. Ce frumos ar fi dacă am lăsa albastrul să strălucească mai mult decât negrul, cenuşiul sau griul din suflet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde doar de noi daca ne lasam coplesiti de cenusiu si negru sau ne bucuram de fiecare albastru.

      Ștergere
  2. Ce frumos ai zis,Vienela! Buna culoare e albastrul asta,pe bune,cand citesc povesti albastre parca iau un sedativ :D

    O pun pe blog,la tabel,asta e povestea? Sau e introducerea? :)

    Sa stii ca m-am gandit si la tine cand te-am adaugat in grup,tocmai de asta,ca stiam ca nu-ti place, dupa cum si pe mine ma irita sa fiu bagata in grupuri fara voia mea.Cum ziceam,e nasol ca nu e ca la pagina,sa poti sugera grupul cuiva,in loc sa il adaugi direct. Ma bucur insa ca pana la urma a fost bine :)ca e drept, am cam stat pe ganduri daca sa apas numele tau sau nu.Bine, cam la majoritatea am stat pe ganduri.
    Si m-am gandit si la asta,ca e chiar de ziua ta :D Dar mi-am dat seama dupa,asa incat speram ca nu te-am indispus prea tare,si ca daca e,trece repede si ma ierti.

    Si apropo de File de Poveste,din comentariul de mai sus- de aici mi-a venit ideea. Cand mi-a zis ca nu il deranjeaza sa fie albastru. Si atunci m-am gandit : Oameni Albastri!

    Sa ai o seara albastra!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, Irina... Este doar introducerea. Cand va fi gata, aduc eu povestea la tine. Astazi si probabil si maine sunt bagata pana peste cap in treburi, dar sper ca cel tarziu duminica sa ma eliberez.
      Eu nu ma mai cert cu nimeni. Daca ma trezesc intr-un grup si mi se pare ca nu ne potrivim, ies imediat si gata. vreau sa raman, pe cat posibil, albastra. :)
      Cred ca sub filele de poveste se ascunde o fata. :)

      Ștergere
  3. Stii de ce am zis ca e baiat? Ca parca citisem pe undeva ca zicea :sotia mea. Dar poate ma insel,si am citit gresit :)
    Ai timp inca o saptamana :)
    Nici eu nu ma cert, si eu ies, doar ca simplul fapt ca cineva face ceva fara voia ta te poate irita si te mai si gandesti : ce nesimtire! :))

    RăspundețiȘtergere