7 Martie 2015. Seara. Undeva in Ploiesti, o familie isi vede linistita de treburi joaca. In casa miroase a friptura, cafelele aburesc in cesti, muzica folk incearca sa completeze tabloul. Barbatul joaca un sah, copilul (si el barbat de la o vreme) joaca nu stiu ce joc cu multi omuleti, femeia se joaca de-a bloggingul. La un moment dat, se opreste curentul. Dezorientati, se plimba dintr-o incapere in alta, nestiind cu ce sa isi ocupe timpul. Unul dintre ei propune sa joace fazan. Zis si facut... Pare sa fie o seara perfecta, cu rasete, glume, distractie, petrecuta la lumina chioara a singurei lumanari din apartament... Din cand in cand se aprind calculatoarele si becurile. Doar pentru cateva secunde, cat sa le aminteasca de lumea inconjuratoare si de avantajul de a se fi nascut in acest secol maxim tehnologizat.
8 Martie 2015.
Ora 14, 44. Femeia s-a trezit de vreo doua ore, insa cafeaua nu are mare efect asupra organismului epuizat de o saptamana aglomerata si de o noapte pierduta jucand fazan. Copilul isi vede de joaca lui, urland in mocrofon spre colegii conectati la skype. Sotul inca doarme. Sforaitul sau intrerupe din timp in timp linistea in caree cufundata femeia adancita in scris.
Se intreaba in sinea ei ce fac alte femei in ziua de 8 Martie... Isi raspunde singura: unele isi vad de casa si copii ca intr-o zi obisnuita, altele isi viziteaza mamele pentru a le ura La multi ani!, unele petrec momente romantice alaturi de parteneri, altele se pregatesc pentru a iesi in oras, la distractie. Toate se bucura de soare, de flori, de cadouri, de iubire... Femeia din povestea noastra a avut parte de toate astea in avans, pe 7 martie... :D
La multi ani,si o primavara deosebit de frumoasa va doresc...din cand in cand isi mai amintesc astia de la electrica sa ne mai i-a curentul...:))
RăspundețiȘtergere