duminică, 28 iunie 2015

Despre biblii, iubire, zei si oameni

Biblii. Unii se ghideaza dupa invataturile cuprinse in aceste carti sfinte, altii le citesc pentru ca simt nevoia sa se incarce de bine, altii pentru ca vor sa fie cat mai informati in legatura cu tot ceea ce inseamna religie, viata, iubire. De-a lungul vietii am avut ocazia de a remarca anumite lucruri, de-a dreptul uimitoare in legatura cu oamenii si bibliile. Am cunoscut persoane care citisera de nenumarate ori biblia si care citau pasaje intregi din memorie. Unii dintre ei, daca erau putin scuturati, habar nu aveau "despre ce este vorba in propozitie", adica ei stiau sa iti spuna pe de rost anumite lucruri, dar nu puteau spune cu propriile cuvinte ce insemna respectivul pasaj, nu puteau dovedi ca au inteles ceva din ceea ce au citit. La polul opus am cunoscut oameni care nu citisera biblia, dar care puteau spune extrem de multe lucruri despre religie, despre crestinism, despre invataturile curpinse in biblii sau despre absolut orice personaj biblic. Oare cum e mai bine: sa te declari a fi credincios si sa nu intelegi nimic din ceea ce citesti, sau sa ai propriile pareri, dar sa stii si despre ce trateaza o carte sfanta? ma intrebam eu si inca ma mai intreb cand intalnesc persoane care imi arunca in fata diverse citate din biblie. 


In aceasta dimineata, chiar inainte de a incepe acest articol, am gasit undeva pe internet recenzia unei carti si o intrebare fundamentala m-a izbit, facandu-ma sa ma gandesc la multe lucruri legate de credinta omului in puteri care sunt dincolo de capacitatea sa de intelegere. Scria in acel articol ca oamenii ar putea trai fara zei, dar nu si fara iubire. Ati incercat vreodata sa va imaginati cum ar fi fost lumea daca oamenii nu ar fi crezut in zei si in miracolele de care zeii sunt capabili, indiferent de numele pe care le poarta? Ati fi de acord sa faceti un experiment, un exercitiu de imaginatie si sa vedeti cum ar arata lumea daca nu ar mai exista iubirea? Ni s-ar stinge neamul din cauza ca nu ne-am mai casatori? Am deveni un fel de roboti care si-ar programa noptile pentru a da mai tarziu nastere unor copii pe care nimeni nu i-ar iubi, nici macar parintii lor? Cat de vulnerabili ar fi acei copii? Sau, tocmai pentru ca nimeni nu i-a iubit, ar deveni niste oameni puternici, duri, capabili sa razbeasca in viata fara ajutorul nimanui si fara a avea sperante desarte in legatura cu viata si cu tot ceea ce inseamna acest cuvant. 

Cred ca pe aceasta tema se pot scrie cateva carti. Cred ca mi-ar fi placut sa am capacitatea de a scrie din doua unghiuri diferite, de a arata cum ar fi viata fara iubire si care ar fi ramurile posibile spre care ar tinde omenirea in acest caz. Poate chiar o voi face candva, dupa ce voi iesi la pensie si voi avea destul timp liber. Pana atunci las ideea la dospit, o las sa creasca, sa infloreasca, sa se slefuiasca bine si, daca am noroc sa nu mor inainte, va voi bucura candva cu un alt soi de biblii, caci imi doresc ca oamenii sa inteleaga bine cat de importanta este iubirea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu